Gabriel García Márquez, părintele realismului magic și povestitorul generațiilor

Gabriel García Márquez

Continuăm seria noastră de biografii ale unor scriitori celebri cu Gabriel García Márquez (1927-2014), unul dintre cei mai cunoscuți și mai iubiți autori ai zilelor noastre. În 2024, acesta a reintrat în atenția cititorilor, după ce capodopera sa „Un veac de singurătate” a fost transpusă într-un serial produs de Netflix.

Jurnalismul, prima pasiune a unui romancier faimos

Puțini știu însă că înainte de a deveni un romancier faimos, columbianul García Márquez a fost jurnalist. El a scris pentru diverse publicații din Columbia articole pe subiecte sociale, politice și culturale, fiind și un susținător al jurnalismului de investigație, deoarece considera că această profesie este una nobilă, dar mai ales esențială pentru orice democrație.

Narațiunea dramatică „Relatarea unui naufragiat” (1970) conține 14 articole scrise de autor când lucra ca jurnalist, având la bază un reportaj publicat inițial în El Espectador, în care a prezentat supraviețuirea unui marinar columbian timp de zece zile pe mare.

Copilăria și adolescența lui Márquez

Gabriel García Márquez, alintat „Gabo”, s-a născut pe 6 martie 1927 în Aracataca, un orășel din Columbia, fiind fiul lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán.

În primii ani din viață, micul Gabo a fost crescut de bunicii materni. Bunicul său, colonelul Nicolás Márquez, un veteran al Războiului de O Mie de Zile, i-a insuflat dragostea pentru povești, istorie și eroi, în timp ce bunica sa, Tranquilina Iguarán, l-a făcut să fie atras de supranatural și folclor.

În adolescență, García Márquez a studiat la un colegiu iezuit și a cochetat cu dreptul la Universitatea Națională din Columbia, dar a abandonat aceste studii pentru a se dedica jurnalismului. A ales să lucreze ca reporter și corespondent în diverse orașe, inclusiv Bogotá, Cartagena și Barranquilla, unde a fost influențat de grupul de scriitori și jurnaliști cunoscut sub numele de „Grupul din Barranquilla”.

Debutul literar și operele care l-au consacrat

Debutul său literar s-a produs în 1955, cu romanul „La hojarasca” („Frunzișul”), după ce unele surse arată că a căutat timp de șapte ani o editură care să-l publice.

Recunoașterea sa internațională nu a întârziat însă să apară, producându-se în 1967, odată cu romanul „Un veac de singurătate”. Această operă monumentală, care urmărește istoria familiei Buendía în satul fictiv Macondo, este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale literaturii universale și o piatră de temelie pentru realismul magic. ​

Stilul acestui autor este unic și îmbină elemente fantastice cu realitatea cotidiană, conturând o lume în care magicul și realitatea se întrepătrund. Alte opere cunoscute care îi poartă semnătura sunt: „Toamna patriarhului” – 1975, „Cronica unei morți anunțate” – 1981 și „Dragostea în vremea holerei” – 1985. ​

În 1982, Gabriel García Márquez a primit Premiul Nobel pentru Literatură, fiind distins datorită „romanelor și nuvelelor sale, în care fantasticul și realismul se amestecă într-o lume mustind de imaginație, care reflectă viața și conflictele continentului său”.

Dacă deții în bibliotecă volume ale acestui autor pe care nu le-ai mai citit și la care vrei să renunți pentru a face loc altora noi, nu uita de anunțul nostru „cumpăr cărți pentru anticariat”. În cadrul acestui serviciu, achiziționăm cărți de la persoane fizice și juridice, după o evaluare rapidă, și plătim pe loc pentru volume, indiferent de cantitate și de domeniu sau dacă sunt cărți noi sau vechi.